... este numele unui cunoscut festival organizat anual de Rusalii la Sadu. Numele nu pare a fi deloc unul întâmplător. Se spune că acesta provine din limba slavă şi ar însemna „grădină”. Dacă mai adăugăm faptul că localitatea e situată într-o vale înconjurată de culmi montane, pe malul râului Sadu, nu putem să spunem decât că este o autentică „grădină din Carpaţi” cu nenumărate motive pentru a fi exploatată.
Chiar dacă astăzi stânile sunt mult mai puţine decât în trecut, sădenii păstrează obiceiurile pastorale. În mai spre exemplu, de Sf. Constantin şi Elena, are loc urcarea turmelor la munte. Satul este „năpădit” de turme însoţite de căini şi măgăruşi încărcaţi cu poveri, care urcă la munte pentru vărat.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat şi meşteşugurile. Pe vremuri, spun bătrânii satului, Sadu era renumit pentru manufacturile de prelucrare a lemnului, de tors lâna, ţesut sau morile de hârtie. Sădenii îşi vindeau produsele în târgurile din Sibiu, dar şi dincolo de Carpaţi, în Ţara Românească. Astăzi, mai există în Sadu câteva ateliere de fierărit, prelucrarea lemnului, confecţionare de costume tradiţionale sau ţesut.
Ca orice sat mărginean şi Sadu se mândreşte cu bisericile sale: Biserica din Lemn, fostă biserică romano-catolică şi Biserica din Zid -interiorul acesteia se remarcă prin existenţa a două cupole, fenomen unic în Mărginimea Sibiului.
În urmă cu 117 ani, la Sadu se inaugura hidrocentrala Sadu I construită de autorităţile sibiene cu ajutorul sădenilor conştienţi că o astfel de uzină electrică va ajuta la dezvoltarea localităţii lor. Astăzi aici se află Muzeul Energetic Sadu I.