De cum ajungi în Depresiunea Făgăraşului, dinspre Sibiu satele din zonă ţi se descoperă cu gospodăriile înguste şi compacte de-o parte şi de alta a şoselei. Sunt satele „de jos” căci, mai departe, spre munte sunt celălalte sate-pereche, „de sus”.
În stânga se întrezăreşte râul Olt, iar la dreapta fascinantul lanţ al munţilor Făgăraş cu creste înalte înzăpezite ce se pierd între nori.
Oraşul Avrig este cea mai mare localitate din zonă; menţionat din cele mai vechi timpuri, cu populaţie românescă, acesta a fost mai ferit de atacurile migratorilor.
Frumuseţea acestor locuri probabil l-au convins în 1762 pe generalul Bucow, guvernator al Transilvaniei, să-şi înalţe la Avrig un castel asemeni celui de la Schönbrunn. După moartea sa, în 1768, castelul a fost preluat de baronul Samuel von Brukenthal şi transformat într-o superbă reşedinţă de vară.
Printre obiectivele de vizitat: biserica ortodoxă, muzeul orășenesc Avrig, biserica fortificată, reşedinţa de vară Brukenthal.
Doamna Maria Grancea, bibliotecară în oraş şi sursă infinită de poveşti, ne propune câteva atracţii deosebite în Avrig şi împrejurimi. Mai multe despre Avrig şi locuitorii săi de ieri şi azi găsiţi pe blogul său, Uca şi Poveştile.
Plimbare urbană şi locuri de popas cu poveşti
În funcţie de timp şi interes, sunt atât de multe de descoperit într-o localitate precum Avrigul: locuri, oameni, poveşti.
Şipotul de sub Hula Bisericii - povestea izvorului se leagă de o bună parte a localnicilor născuţi în Avrig. Este izvorul din care se lua apă pentru botez astfel, mulţi copii din Avrig au fost botezaţi in apa adusă de la Şipot. La început a fost o fântână pe care au distrus-o într-o noapte câţiva soldaţi austrieci furioşi deoarece unul dintre caii care îi purtau s-a speriat de ulcioarele lăsate lângă fântână şi şi-a răsturnat călăreţul. Sătenii au reamenajat izvorul aşa că, de mai bine de două secole stă „în calea călătorului” după cum arată inscripţia în limba latină de pe frontonul sub care stă încrustat în zid emblema Avrigului: o cruce între două obezi de roată.
Fântâna lui Calistrat este ultima dintre „cele şapte fântâni” aflate la răscruci de drumuri, în Avrig. Fântâna a fost „personaj” în ceremonialul de nuntă, mai bine de două secole. Fântâna lui Calistrat a devenit renumită datorită obiceiului ca mireasa să ducă soacrei o cană de apă de la o fântână din răscruce de drum. Într-un an, o mireasă a luat apă din acea fântână şi, desi soacra era vestită ca fiind afurisită, traiul lor a fost unul de poveste frumoasă. De atunci toate miresele au vrut apă doar de la Calistrat, nunţile aveau traseu pe acolo şi zestrea se trecea pe la fântână. Astăzi, chiar dacă obiceiul cănii de apă nu se mai păstrează, printre localnici încă a rămas strigătura: „Dumnezeu ne-a ajutat / De-am ajuns la Calistrat / Dumnezeu sa ne ajute/ S-ajungem la mire-n curte!”.
Fabrica de sticlă Avrig - cândva de succes, din nefericire recent închisă. Au rămas clădirea, hornul şi amintirea unei fabrici care avea în anii ´90 peste 30.000 de modele, creaţii proprii omologate/patentate. Aceasta a fost ultima dintre glăjăriile din Ţara Făgăraşului, dezvoltată aici din 1830 şî funcţionând aproape două secole.
Drumeţii pe Valea Avrigului
Valea Avrigului este o zonă în care avrigenii aveau fâneţe (ogrăzi) frumos închise cu gard viu; mulţi dintre ei aveau odinioară „tabăra de vară” pentru animale. Colectivizarea a schimbat structura zonei fără însă a schimba delimitarea ogrăzilor. În ultimele două decenii, întreaga zonă a devenit turistică numărând peste 400 de case de vacanţă, o mulţime de pensiuni şi câteva ferme agroturistice.
De aici se deschid numeroase trasee atât de drumeţie de o zi dar şi trasee montane lungi, de creastă.
Pe drumul spre Poiana Neamţului, se trece pe lângă Faţa Varului, pe partea stângă a drumului. De aici se extrăgea calcar care se ardea în cuptoare în Poiana Neamţului şi se făcea var. Acolo, la Faţa Varului, se găsesc, la o căutare mai amănunțită, pietre cu urme de fosile din Eocen.
Poiana Neamţului este vechiul punct de vamă, numit şi Vama Mică, locul prin care se treceau turmele de oi, capre, porci - se vămuiau, punct care degreva Vama Mare de la Turnu Roşu de aglomeraţia pe care ar fi produs-o aceste turme. Pe aici trecea drumul care străbătea munţii – drum numit „Plaiul Ţării”. Drumul care trecea munţii a primit, în Primul Război Mondial, numele de „calea tunurilor” de la şirul lung de tunuri trecute pe-aici după bătăliile date în zonă (Avrig şi Porumbacu) în Campania Sibiu – Câineni, în vara-toamna lui 1916.
Trasee montane
Două trasee montane se deschid din Poiana Neamţului spre Bărcaciu şi Lacul Avrig.
Tot de pe Valea Avrigului, din dreptul bisericuței de lemn, drumul se bifurcă, iar partea din dreapta deschide posibilitatea unor trasee interesante. Primul, spre Izvorul Florii şi Muntele Suru, cu trecere peste „picioarele austriece” - sunt podurile peste râu, inițial construite de austrieci din piatră. Din ele au rămas, la un moment dat, doar picioarele peste care s-a reconstruit ulterior.
Un al doilea traseu este cel care trece de Pădurea din Şes, Valea Ştăţelei până la Cetăţuie (Cetatea) sau traversând Valea Ştăţelei peste pod (alte „picioare austriece”). Se poate urca pe muchia dealurilor, pe o potecă prin pădurea de fag, până în Piscu-Pietrii, de unde panorama este fantastică.
Un al treilea traseu este cel care duce în vechea pepinieră, în Clăbucet şi Izvorul Clăbucetului, de unde se deschide o altă minunată panoramă.
Pentru drumeţii aventurieri interesantă este şi vechea unitate militară. Este un loc sălbatic acum, în care uneori se organizează partide de paintball, airsoft, tabere concurs de orientare turistică. Zona ocupă o suprafaţă de 260 ha de teren şi pădure, poteci, clădiri degradate, lacuri şi poduri. Frumos, înfricoşător poate, pe alocuri, provocator.
Aflat la poalele munţilor, Avrigul reprezintă şi punct de plecare pentru diverse trasee de drumeţie în Masivul Făgăraş. Vârfurile din zonă - Negoiu (2535 m), Suru (2281 m), Budislav (2345 m), Ciortea (2426 m) sau Scara (2213 m) - sunt o adevărată provocare pentru iubitorii de munte. Varietatea traseelor de drumeţie, flora şi fauna bogate, frumuseţea peisajelor şi sălbăticia culmilor montane vă vor convinge cu siguranţă să reveniţi, pentru că în Făgăraş e mult prea frumos pentru un singur sejur.
Accesați harta munții noștri pentru a alege traseul de drumeție favorit Muntii Nostri | (muntii-nostri.ro)
În satele dimprejur, la Bradu și Săcădate
În zona satului Bradu, un traseu de drumeţie interesant este cel care duce la stejarul secular şi „la morminţi” (vechi cimitir daco-roman din secolele I-II e.n). De sus din deal, la liziera pădurii, panorama este extraordinară.
În zona satului Săcădate, plimbările pe dealurile din jurul satului pun drumeţul în faţa unor vederi panoramice care cuprind Oltul, lunca, depresiunea şi Munţii Făgăraş. În sat se poate vizita Casa Vatra Satului, un muzeu viu care conservă moştenirea locală. De asemenea, ar fi interesant de vizitat vechea biserică catolică (acum evanghelică) ce are în zidul de bază cărămizi romane (cu ştampilă).