Munții Lotru (Șteflești) își desfășoară culmile prelungi de 12-15 km în sud de Valea Sadului, amplă demarcație care îi separă de Masivul Cindrel. În vest, văile Tărtărău și Pravăț îi despart de Șureanu. Apoi, râul Lotru, de la Obârșie-acumularea Vidra și din nou Lotru, cu salba lacurilor de până la Brezoi, formează limita sudică a masivului. În est, Defileul Oltului, de la Boița în aval până la vărsarea Lotrului, închide alcătuirea reliefului sculptat într-o compoziție geologic uniformă de șisturi metamorfice ale pânzei getice, care a permis în întregul spațiu, de 1072 km2, menținerea unor forme masive și rotunjite a versanților mult împăduriți și marcați de poieni însorite.
Din acest ansamblu, în teritoriul sibian intră doar culmea derulată est-vest, care se înalță deasupra Văii Sadului, trece peste Șaua Șteflești (1725m) și coboară până la strânsa vale a Tărtărăului, ce separă munții Lotru de Șureanu. Sunt prezente pe acest tronson vârfurile Cristești (2235 m), Șteflești (2243 m), Conțiu Mare (2030 m), Negovanu (2135 m), înălțimi parcurse și de poteca turistică marcată (bandă albastră) pe care se poate ajunge din Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului la cabana Prejba (1630 m). Pe direcția nord-sud, o „bretea“ turistică marcată cu triunghi roșu leagă stațiunile Păltiniș şi Voineasa. Un drum de acces auto -în stadiu de modernizare- se deschide din Sădurel prin Poiana Buceciu-Dobrun tot spre Voineasa. Peste tot pe aceste trasee peisajul, alternanța vegetației forestiere și varietatea vegetației floristice sunt elementele de valoare și atracție turistică.
Vegetaţia
Munţii Lotrului cuprind mai multe rezervaţii de arbori seculari, iederă albă, jnepeni şi alte plante ocrotite.
Fauna
În Munţii Lotrului se întâleşte ursul carpatin, cerbul, căpriorul şi capra neagră.