În fiecare iulie, la Cârţa, se sărbătoreşte „Buzduganul de la seceriş”. Dimineaţa, din centrul satului şi până la pământul gazdei, alaiul merge cântând, iar aici, bătrânii comunei învaţă tinerii să taie spice şi să lege snopi. La final, femeile leagă snopii în formă de cruce, iar apoi aşază crucile în formă de buzdugan.
La întoarcerea în sat, alaiul este condus de două fetiţe ce poartă buzduganul. Pe uliţele satului alaiul e întâmpinat de femei care stropesc secerătorii cu apă curată, ca semn al prosperităţii, belşugului şi sănătăţii. Alaiul se opreşte la casa gazdei pentru a-şi primi răsplata pentru ajutorul dat. Secerătorii sunt aşteptaţi cu masa plină de bucate alese. După jocul „Cântecului Grâului”, buzduganul este dus la biserică unde localnicii se roagă pentru o toamnă îmbelşugată.
Știați că…?
Tradiţiile secerişului s-au născut din credinţa că există un spirit al grâului, un spirit ce se ascunde în ultimele spice şi care trebuie protejat prin cununa de seceriş, un spirit ce simbolizează încheierea unui ciclu vegetal?