Biserica fortificată de la Dealu Frumos

Ca o comună liberă a „pământului crăiesc”, a cărei întemeiere aparţine secolului XII, Dealul Frumos poseda, încă din prima jumătate a secolului XIII, o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat, închis spre est cu o absidă semicirculară, fără clopotniţă. Transformarea acestei bazilici într-o biserică hală-gotică, fortificată cu două turnuri de apărare, a fost dată de mai multe ori ca exemplu pentru evoluţia construcţiei bisericilor săseşti din Transilvania.

Se crede că cele două turnuri au fost ridicate în secolul XV, iar transformarea în biserică-hală s-a efectuat la începutul secolului XVI.

Împărtăşind soarta comună aproape tuturor bisericilor romanice din sudul Transilvaniei, bazilica de la Dealul Frumos suferă la începutul secolului al XVI-lea o serie de transformări gotice, încheiate probabil în 1522, an înscris în nişa geminată de deasupra intrării din colţul de nord-est al cetăţii. În 1914, construindu-se o nouă sală comunală, turnul pentagonal a fost inclus în ea. În timpul săpăturilor necesare fundamentului a fost descoperit un cimitir ce s-a aflat în apropierea primei bazilici.

Lucrările de fortificare au avut loc în mai multe etape, pentru ca în primii ani ai secolului XVI, vechea bazilică să devină o biserică-hală gotică, înconjurată de un puternic zid de apărare şi turnuri defensive.

Numele localităţii ne-ar face să credem că biserica, la fel ca în multe sate din Transilvania, e situată pe un deal. În mod contrar însă, aceasta e amplasată în centrul satului, astfel că, în cazul invaziilor, locuitorii se puteau retrage uşor în cetate luând cu ei şi animale şi hrană.