Biserica fortificată de la Alţâna

Multe legende încearcă să dea fel de fel de explicaţii referitoare la numele localităţii de azi.

O legendă spune că numele ar corespunde localităţii „Alozna” de pe Rinul Inferior, locul de baştină al coloniştilor veniţi pe aceste meleaguri. Alte surse susţin că numele localităţii ar fi fost dat de întemeietorul acesteia, Alzo.

Totuşi, cele mai multe legende spun că localitatea a fost întemeiată în secolul XIII de un grup de 10 colonişti. Ajunşi aici, aceştia au încercat să găsească un nume pentru localitatea întemeiată. Şi pentru că nu au reuşit să ajungă la un conses, în cele din urmă localitatea a primit numele de „Allezehn”, însemnând „Toţi zece”.

După cum era obiceiul noilor sosiţi pe aceste meleaguri, alături de gospodării, pe un mic deal aceştia au ridicat şi o bazilică romanică. În anul 1493 aceasta a fost aproape în întregime distrusă de turci. Pericolul unor noi invazii a determinat reconstrucţia bisericii, transformarea acesteia într-o biserică hală şi adăugarea de fortificaţii.

Noua cetate era prevăzută cu o dublă incintă, bastioane pătrate şi turnuri înalte de apărare. Sub drumul de strajă ce înconjura cetatea, în interior, erau amenajate cămările pentru păstrarea cerealelor.

În interiorul bisericii distingem elemente extrem de valoroase: cristelniţa ce datează din anul 1404, un clopot instalat în turnul bisericii încă dinaintea Reformei Luterane sau orga din 1780.

Alţâna, Scaun săsesc

Alţâna a fost, în unele perioade ale Evului Mediu, unul dintre Scaunele săseşti. Pe teritoriul numit Fundus Regius, Alţâna a fost o comună liberă. Apartenenţa la Scaunul de Nocrich o dovedeşte participarea, în 1349, a greavului Syffridus de Alzen la adunarea Provinciei Sibiului a celor Şapte Scaune. Puternicii şi orgolioşii greavi din Alţâna urmăreau să mute Scaunul din Nocrich la Alţâna unde se afla fieful lor. Aşa se explică faptul că documentele vremii vorbesc de acest Scaun ca fiind când la Nocrich, când la Alţâna. Un document din 1361 vorbeşte deja de Scaunul de Alţâna, pentru ca dintr-un altul, datat 1374, să aflăm că Scaunul era la Nocrich, iar greavii din Alţâna se străduiesc să obţină pentru acest scaun funcţia de jude regesc şi de a se face din Alţâna, centrul acestui district administrativ. Deţinând această calitate, o localitate putea beneficia de unele scutiri de impozite şi obligaţii, dobândind astfel mai mulţi bani (care puteau fi folosiţi la ridicarea unor lăcaşe de cult impunătoare, spre exemplu).